am sărit din pat, dar inima îmi rămăsese
lângă pernă
pisica mea birmaneză o răsucea cu laba
de parcă s-ar fi jucat cu o rodie
în timp ce afară se crăpa de ziuă
un înger îmbrăcat într-o rochie subţire
traversa camera după ce soarele o măturase
cu mănunchiul de raze,
o rochie subţire şi neagră ca un coşmar
împachetat la prima oră a dimineţii,
am sarit din pat, dar inima îmi rămăsese
lângă pernă
şi deasupra ei dansau doi fluturi albaştri
care fâlfâiseră până mai ieri, într-un tablou,
unul dintre ei m-a întrebat despre dragoste
celălalt despre moarte
dansau şi din când în când priveau prin fereastra
deschisă, la culorile care se scurgeau din copaci
pe stradă,
neoane , maşini , picioare încălţate, hârtie
de scrisori , vorbe, prin fereastra deschisă,
în acest teritoriu pe care nu sunt în stare
să mi-l revendic
am sărit din pat, dar inima îmi rămăsese
lângă pernă
ca ghiocul ţigăncii pe care îl duci la ureche
să auzi vocea destinului
ca alarma de la maşina salvării
ca un vers genial...
George Bădărău
badarau.george921@gmail.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu