o femeie s-a oprit pe trepte şi mă întreabă
dacă mai există aer în pasăre
şi viaţă în moarte,
eu râd ocazional ca să-i fac plăcere în timp ce
faţa mi se pliază sub ochi
faţa mea inexpresivă
faţa mea care se manifestă ca un manifest
literar la care nu aderă nimeni,
o femeie s-a oprit pe trepte şi duce un deget
la buze cu un fel de complicitate
îmi oferă un abonament gratuit la mângâiat
coapsele
un recital de muzică hip-hop
la două picioare
un delir verbal care seamănă foarte bine
cu estetica unor poeţi aruncaţi pe fereastră
din maternitate,
umblu pe stradă cu floarea soarelui pe umăr
într-o zi fără soare
numai aşa ca să-i asigur pe unii că duc
o viaţă senină,
încerc să vorbesc dar nu pot şi arunc plictisit
cele câteva expresii mototolite ca un pachet
de ţigări,
o femeie s-a oprit pe trepte şi mă intreabă
dacă mai există negru în conştiinţa
orbului
dacă mai există călătorie dincolo de halta
terminus
dacă mai există containere în care
să fie depozitată maculatura din ultimii
douăzeci şi cinci de ani...
George Bădărău
badarau.george921@gmail.com
