Volumul Dor de tine, semnat de Adina A. Enăchescu, adună selectiv poeme tanka având o tematică diversă, care au atras atenţia prof. univ. dr. Marcel Crihană, autorul unei prefeţe substanţiale.
Un poem dezvăluie condiţia cârtiţei orbită de lumină, pentru a finaliza mai apoi într-un mediu cărturăresc, unde este evidenţiată, metaforic, lumina spirituală. În timp ce primele versuri exprimă, enunţiativ, linear, o secvenţă din viaţa unor vieţuitoare subterane, partea a doua construită după tehnica antitezei, reliefează opoziţia dintre ignoranţă şi cultură: '' Stând în lumină/cârtiţele orbesc şi / adeseori mor -/Întunericul lumii/e luminat doar de cărţi.''
Un alt poem are la bază demitizarea unei metafore blagiene care, golită de sensul figurat, trimite la alte realităţi semantice, concrete, sugerând ritmul universal. Marea trecere spre moarte rămâne doar o ficţiune, termenul abstract marea este înlocuit cu un omonim concret, menit să schiţeze cadrul acvatic, permanent :'' Marea trecere / dinspre viaţă -nspre moarte/ e o poveste-/Marea îşi leagănă lin / nedormitele valuri.''
Combustia interioară semnificată de focuri se află în antiteză cu realităţile exterioare, perisabile, sugerate de flori care se disting mai mult prin valoarea plastică. Pe de o parte mistuiri terestre şi spirituale, pe de altă parte, stingerea sugerată de cimitir, unde focul îşi află corespondent într-un epitet cromatic, floral, dublat de inversiune :'' Marile focuri / ale adâncurilor / din noi şi pământ-/În cimitirul din sat,/roşiile lalele''.
Într-o lume confuză, oamenii s-au îndepărtat de divinitate, fără a avea o ţintă precisă. Ei nu mai desluşesc acum chipul Mântuitorului în grâul cristoforic şi nici prezenţa lui Dumnezeu în macii roşii -succedanee ale picăturilor de sânge. E un delir universal, inexplicabil, fără finalitate : '' În macii roşii / Dumnezeu se odihneşte / în orice noapte-/ Omenirea aleargă / nebună spre altceva.'' Un oraş bacovian, aflat în delir, în suferinţă, surprinde printr-o notă optimistă : înflorirea măceşului la groapa de gunoaie. Cele câteva imagini poetice vizuale şi auditive pregătesc un final amintind de estetica urâtului, cu acorduri argheziene şi o antiteză care scoate în evidenţă opoziţia degradare-înflorire : '' Vuia oraşul / fremăta în delir, şi / străzile gemeau-/La groapa de gunoaie / înflorise măceşul.''
Un alt poem tanka înfăţişează'' o icoană'', în care nota dinamică este sugerată de clătinarea asinului, iar pacea interioară de un surâs divin. Din cele câteva repere geografice, biblice, nu lipsesc simbolurile suferinţei reprezentate de o floră însângerată : '' Spre Ierusalim / mergând pe albul asin / Iisus surâdea -/ pe Golgota mai cresc şi / acum maci însângeraţi.'' În alte texte întâlnim teme sociale, care au ca punct de plecare opoziţia dintre păsările oneste şi tâlharii de drumul mare. Poeta încearcă să explice acest behaviorism ciudat, prin efectele caniculei cu consecinţe nefaste la oameni şi la păsări. Comunicarea se opreşte la nivel constatativ, în linia unor banalităţi zilnice :'' Pe caniculă, / păsările se ascund /în verzi frunzişuri-/ Hoţii ies pe străzi, trufaşi...''.
O secvenţă matinală aduce în prim-plan spaţiul acvatic şi spaţiul terestru. Pe de o parte meduzele somnoroase, indiferente, purtate pe valuri, la nesfârşit, pe de altă parte, condiţia dramatică a oamenilor care îşi răsfoiesc, în memorie, agenda încărcată cu însemnări; meduzele încă mai dorm, oamenii s-au trezit îngânduraţi :'' Meduzele ies, / dimineaţa, pe valuri,/ plutind dorminde-/ Omenirea s-a trezit/ cu capul greu de gânduri.'' Într-un alt poem tanka , simbolurile graţiei sunt libelulele, prietenele apei şi culorilor, în altul macii sălbatici de lângă o gară pustie, în altul floarea soarelui îngândurată, în altul...
Adina A. Enăchescu, Dor de tine, Editura Perpessicius, Bucureşti, 2007.
George Bădărău
badarau.george921@gmail.com
