Numele Anastasiei Dumitru mi-a devenit cunoscut în urma lecturării unui volum de poezie haiku, în care fantezia şi tehnica se îmbinau în mod fericit. Multe din aceste construcţii poematice ar sta la loc de cinste în oricare antologie de poezie de tip nipon. Autoarea s-a impus în publicistică la fel de mult ca în aceste spectaculoase oaze de lirism. În volumul de eseuri, Anastasia Dumitru a adunat studii de teorie literară, eseuri filosofice, comentarii pe marginea cărţilor, studii de istorie literară, articole despre cultivarea limbii române, articole cu caracter pamfletar la adresa celor care '' înlesnesc'' degradarea limbii noastre şi articole despre starea jalnică a şcolii româneşti.
Ca orice om de cultură , autoarea a schiţat o pledoarie pentru valori, mizând pe o revenire în fire prin care înţelege revenirea la viaţa spirituală. În plin postmodernism dispar conceptele de centru şi provincie. Scriitorii de pretutindeni sunt preocupaţi de identitatea culturală şi în acelaşi timp de originalitate, de Noul Umanism şi de vechea tradiţie a unei lumi spiritualizate. Un alt articol reliefează literatura română din Basarabia între complexe şi complexitate, urmărind contextul în care a evoluat limba română şi literatura, în fostul imperiu sovietic. Bine argumentat, cu trimiteri la dicţionare şi la un interviu cu Leo Butnaru, eseul cuprinde şi selecţii din textele unor poeţi din Republica Moldova.
În altă parte se fac disocieri la modernitate versus postmodernitate, sunt evidenţiate unele confuzii, se reproduce un tabel cu trăsăturile conceptelor de modernitate, postmodernitate, transmodernitate, cos(mo)modernitate. Referindu-se la teoria critică şi la gândirea critică, exegeta face analiza unor cărţi de specialitate, exprimându-şi diferite păreri în legătură cu unele lucruri neclare.
Dar cel mai profund articol este cel referitor la Povestirile fantastice voiculesciene- un revelator coeficient de spiritualitate matricială. Autoarea încearcă să construiască un hipersens, interesată de '' fragmentarismul '' operei lui V. Voiculescu. Ea vrea să refacă universul prozei acestuia şi să scoată în evidenţă funcţiile fantasticului. Având ca punct de plecare diferite straturi, interpreta propune tipologiile fantasticului voiculescian : a) stratul antropologic ( fantasticul de tip mitico-magic, de tip tradiţional); b) stratul social- istoric şi biografic ( fantasticul interior, psihologic, de tip modern ); c) stratul proiectelor ( fantasticul de tip iniţiatic ), perceput ca recuperare a sacralităţii în spaţiul profan. După cum mărturiseşte, Anastasia Dumitru a încercat să demonstreze că V. Voiculescu se încadrează în tipologia modernă de scriitori, care găsesc în resurecţia mitului, a fantasticului, o sursă de cunoaştere a întâmplărilor de dincolo de fire.
Un articol despre limba noastră vizează corectitudinea comunicării, dar şi greşelile de ortografie, lipsa diacriticelor, inconsecvenţa unor reguli din DOOM. Într-un alt articol se subliniază abolirea prostiei în conotaţiile limbii române ; revoltată că generaţia tânără nu mai citeşte, exegeta care este şi om de şcoală, se referă la rolul metodei alternative a proiectului educativ inter ( trans/ multi ) disciplinar în stimularea lecturii.
Acestea sunt doar o parte din studiile şi articolele publicate în diferite reviste de Anastasia Dumitru, care se impune prin limbajul specializat, îndrăzneală şi echilibru în disocierile sale.
Anastasia Dumitru, Pledoaria pentru valori. Revenirea în fire ( eseuri critice), Ovidius University Press, Constanţa, 2009.
George Bădărău
badarau.george921@gmail.com
