Ion Marinescu Puiu este autorul unui volum de haiku, senryu şi micropoeme intitulat Întoarcerea cocorului, traducere şi prefaţă Magdalena Dale, în care valorifică în mod original teme tradiţionale.
Graţiosul este reprezentat de o libelulă, care schimbă decorul în parc, pe o bancă. În faţa acestui tablou viu, contemplatorul, cu viziunea lui sublimă, preferă să admire mica vietate de la distanţă: "O libelulă / Poposită pe bancă - / Stau în picioare." Doar pentru oameni natura are semnificaţie generală, profundă. Invitat să admire frumuseţea selenară, câinele urmăreşte numai mişcarea degetului, străin de orice atitudine metafizică: "Îi arăt luna- /Câinele meu priveşte / Mirat la deget." Altădată, udă inconştient sperietoarea, fără să-i înţeleagă mesajul, neatins de fiorul fantomei în zdrenţe. Cu surâsul amar, poetul subliniază ironic o posibilă interpretare a c0n
diţiei sperietorii: "Câinele udă / Degeaba sperietoarea - / N-o să mai crească."
Motivul poetic al sperietorii revine şi în alte micropoeme, în relaţie cu luna, îmbrăcând o haină selenară, sau despuiată de forţa eoliană. Acum mogâldeaţa împrumută atribute umane, senzoriale, simţind efectele vântului şi frigului: "Sperietoarea / Dezbrăcată de vânturi / Tremură de frig." În altă parte, întâlnim succedanee ale focului, aproape lipsit de combustie, în construcţii metaforice, care invită la meditaţii adânci. Senectutea se află în antiteză cu privirea incendiară, fiindu-i caracteristic doar licărul descoperit în cenuşă. E un alt fel de a vedea lumea la cotele joase: "Din ochii bătrânului / Focul privirii s-a stins - / Suflu-n cenuşă." Şi frunzele roşii, în morman, fac trimitere la foc, doar prin valori plastice. Un colorit expresionist sugerează, în mod înşelător, arderile obişnuite, spre deziluzia păsărilor: "Frunzele-s roşii - / La focul lor cel rece / Zgribulesc păsări."
Dezlănţuirea stihială este surprinsă în mod gradual. Mai întâi o ploaie măruntă de toamnă, monotonă, tristă, menită să întreţină singurătatea unui pisoi. Mica felină îşi află habitatul sub un galoş găurit, care-l desparte de omenesc: "Ploaie măruntă -/Sub galoşul găurit / Pisoiul orfan. " Dar iată furtuna amplificând tabloul cenuşiu prin dinamism şi culoare, în timp ce poetul gesticulează teatral în universul absenţei. Spaţiul metafizic nu-i oferă nici un reper sigur şi mâna întinsă rătăceşte dincolo de concreteţea lucrurilor: "Vine furtuna - / Spre-o ancoră absentă / Mai întind mâna." În vreme de mari tulburări stihiale, vântul îndoaie, răsuceşte, răstoarnă, tot ce întâlneşte în universul reificat. Dar, poetul surprinde şi un portret tragi-comic al unei bătrâne cocoşate, supusă unei metamorfoze regresive. În cele din urmă, nu rămâne decât încercarea vântului de a corecta natura umană, după modelul întoarcerii în timp: "Vântul încearcă / Să dezdoaie de spate / O bătrânică."
În general, universul domestic este surprins în note de duioşie, cu familiaritate şi înţelepciune caracteristice senectuţii. Doar o pisică ţine companie poetului solitar, cufundat în gânduri, cugetând la condiţia animalului de casă: "Cu o pisică / Împart bătrâneţele / Ce bonomie." Dar privirile rătăcesc de la un obiect la altul, de la static la dinamic, de la magia terestră (pisica) la zburătoarea malefică (viespea) care se odihneşte pe lampă. Poate întâmplător, poate obsedată de lumină... Şi totuşi, în faţa acesteia, poetul este lipsit de reacţie: "O biată viespe / Poposită pe lampă - / Nu pot s-o omor."
Clopotniţa tăcută a devenit un loc de refugiu pentru turturele. Acolo liniştea este din ce în ce mai profundă, pe măsură ce dangătul clopotului se stinge şi doar undeva în spaţiul teluric se mai aude ţârâitul unui greier, cu destin incert: "Cântec de greier / Cine să-i numere / Nopţile rămase." În câteva rânduri, poetul materializează abstracţiunile, până la o concreteţe expresivă, evidenţiind aspectele periferice: "Amintirile / Au coşul lor de gunoi / Într-o margine."
Ion Marinescu Puiu poetizează dezinvolt pe teme variate, extaziat în faţa naturii.
Ion Marinescu Puiu, Întoarcerea cocorului, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2008.
George Bădărău
badarau.george921@gmail.com
