Această antologie e o carte de iniţiere în universul magic al micropoemului de sorginte niponă, în ţara noastră. În primul rând autorii se referă la structura haiku-ului, la câteva norme obligatorii care ţin de prozodia clasică. În al doilea rând, sunt menţionate în paginile cărţii societăţi, şcoli, cluburi, reviste, specii literare înrudite cu haiku-ul : Societatea Română de Haiku ( revista Haiku ), Bucureşti, Societatea de Haiku din Constanţa ( revista Albatros ), Şcoala de Renga, Tanka din Slobozia ( revistele Orion şi Micul Orion ), Clubul Naţional de Haiku din Târgu-Mureş ( revista Orfeu ), speciile literare haiku, tanka, renga, haibun, poeme într-un vers, Jurnalul de Haiku de la Târgovişte, foi literare ( Anotimpuri din Lehliu- Gară, Semn de la Piatra Neamţ, la care se adaugă cercuri şcolare de haiku ( Târgu- Mureş, Constanţa, Năvodari, Hârşova,Cluj ), ziare, pagini de internet.
Creaţia românească de haiku şi specii înrudite a fost adunată în volume personale, colective, antologii, apreciată cu premii naţionale şi internaţionale, despre care au scris criticii literari, eseiştii, interpreţii specializaţi în micropoeme. Susţinând natura misterioasă a haiku-ului, autorii acestui volum au evidenţiat şi posibilitatea vindecării de bolile cotidianului , prin intermediul poeziei.
În al treilea rând , acest eseu cuprinde modele de haiku ale autoarelor din România, însoţite de câteva impresii ale antologatorilor, care se constituie într-un fel de lecţii privind bijuteriile lirice.
Este un capitol de rezistenţă care confirmă importanţa poetizării în spaţiul mioritic. În alte secţiuni sunt amintite bibliografii la poezia de haiku, studii şi eseuri diverse, antologii, note, recenzii, traduceri, participările poetelor la congrese naţionale şi internaţionale, lansări de carte.
Nu lipsesc din volum fişele bibliografice ale celor doi autori; sunt reproduse diplomele obţinute la diferite concursuri internaţionale, o comunicare Haijini români premiaţi în ţară şi peste hotare, susţinută de Adina Enăchescu la Colocviul de toamnă, la Societatea de Haiku din Constanţa, 5,6,7, septembrie 2008, iar în final un indice de nume, care ajută cititorul grăbit să se orienteze mai uşor în universul liric subtil, alunecos, plin de graţie.
Dincolo de aspectul documentarist, autorii au ieşit în evidenţă prin selecţia haiku-urilor şi exprimarea impresiilor spontane. Florin Grigoriu remarcă: '' peisaj dincolo de timp ''( Cornelia Atanasiu), '' un haiku autentic, precum o acuarelă '' ( Cerasella Barbu ), '' un text plăcut, optimist. O joacă de două personaje ''( Ileana Buda ), '' o descriere atât de mincinoasă a clipei, încât şi Salvador Dali ar fi surprins'' ( Livia Ciupav ), '' nimic neadevărat, nimic livresc, nimic poetic, în sensul de făcut, încifrat, metaforic, dar câmpul poetic există'' ( Anastasia Dumitru ), '' poemul reflectă o stare de dezechilibru, o stare de solstiţiu a umbrei şi a persoanei'' ( Eugenia Faraon ), '' muzica acestui haiku are rol liniştitor ''( Coralia Ghiţă), '' într-un haiku apare o singură clipă, o stare , o experienţă, o descifrare'' ( Patricia Godoroja ), '' talentata eseistă vede în intercondiţionalitatea dintre lumi'' ( Clelia Ifrim ), '' imaginea este puternică, dinamică. Este ceea ce s-ar numi un haiku-metaforă...'' ( Daniela Leonte), '' poemul tulbură, emoţionează. Îmi plac aceste alăturări de solid şi fragil, de materialitate diafană şi aparentă...'' (Ana Marinoiu ). Şi exemplele ar putea continua, ceea ce demonstrează că haiku-ul românesc este un fenomen artistic deloc neglijabil.
Florin Grigoriu, Adina Enăchescu, Autoare de haiku din România, Editura Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2008.
George Bădărău
badarau.george921@gmail.com
