stau la răscruce de drumuri
la răscruce de vânturi
la răs-cruce de cruci albe şi negre
pe care urcă sufletul tatălui meu
trist ca omida
pe care o desenez în tuş în ulei
în ce vrei
dom profesor
în jurul inimii mele a rămas un teren
în paragină unde pasc iarăşi caii sălbatici
ideile care au înverzit a doua oară
aerul îşi schimbă lenjeria de corp
păsările caligrafiază văzduhul
în timp ce televiziunea locală
face reclamă la pasta de dinţi
am fost condamnat la spânzurătoare
simt deja cum părul tău mi se răsuceşte
în jurul gâtului
puţin câte puţin
inima bate cu viteza luminii
cisterna de oxigen este din ce în ce mai goală
îngerii îmi pregătesc viaţa pentru export
la preţ de un euro
negociabil tanti miţo mânca-te-ar norocul!
badarau.george921@gmail.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu