cezar  lăzărescu – Îmi place periferic 3

Activ de la sfârşitul anilor ’90 în arta contemporană, Cezar Lăzărescu a realizat un număr de 32 de lucrări sau documentaţii ale performance-urilor, la care se adaugă “Ţesătura Iaşi” (2011) şi “Rural” (2012), prezente în cadrul expoziţiei retrospective “Îmi place  Periferic 3”, în noul spațiu tranzit.ro din Iaşi, la etajul 7 al clădirii IAŞITEX în perioada 23 septembrie – 9 octombrie 2012. Aceasta reprezintă prima retrospectivă a artistului, după 15 ani de activitate şi este al doilea eveniment din seria “Fapt brut” concepută şi realizată de tranzit.ro (coordonatoare Livia Pancu) în parteneriat cu Fundaţia ERSTE. Evenimentul va cuprinde şi Propaganda Trips / plimbări cu caracter de propagandă, în Iași, concepute și realizate de către Cezar Lăzărescu pentru artistul Matei Bejenaru şi teoreticianul Vlad Morariu. Iniţiată la Iaşi de Matei Bejenaru, ca modalitate de prezentare a contextului local, Propaganda Trips a fost continuată de Livia Pancu în cadrul Vector şi tranzit.ro.

         La Festivalul Periferic 2, în timp ce se desfăşura un performace realizat de Dan Perjovschi, Cezar Lăzărescu, discret, ironic, enigmatic, a inclus în spaţiul cultural, lucrarea personală “Îmi place Periferic 3” (1998), o sacoşă inscripţionată cu textul ”ÎMI PLACE PERIFERIC 3”, pe care a purtat-o ca spectator în timpul evenimentului, anticipând evoluţia viitorului proiect artistic.

         Ne-am alăturat acestor plimbări inţiatice în lumea curatorilor, acti- viştilor, operatorilor, muncitorilor culturali şi am admirat secvenţele de artă conceptuală, pe care ni le-a oferit artistul, invitându-ne la mai multă implicare cu lucrarea Tricou UE (2005) - obiect (print pe tricou), prezentat prima oară în expoziția Click-a-Cliché, de la Galeria Reiner Tisch din Berlin, Germania. Tricoul are inscripţionată conjugarea în engleză a verbului a fi (în Uniunea Europeană). Fiind înzestrat cu funcţie participativă, obiectul vestimentar a fost îmbrăcat  de unii spectatori şi  purtat printre instalaţiile din galerie, până târziu în noapte, în timp ce eu mă plimbam cu un pahar de vin roşu, golit şi umplut din cinci în cinci minute; avea funcţie participativă.

         La intrarea în galerie, observăm o casetă luminoasă cu funcţii inver- sate, într-o societate în care ierarhia valorilor a fost răsturnată şi oamenii sensibili îşi manifestă revolta după un anumit tipic. Cezar Lăzărescu ne invită într-o “lume pe dos”, marcată de EXIT inside/ENTRANCE outside (2001), lucrare ce a fost expusă la Bienala Periferic. Semnul EXIT plasat la intrarea în Baia Turcească, unul din spațiile Bienalei şi semnul ENTRANCE, la ieşire. Pentru a fi convingător, artistul aplică pe un perete instalaţia MAI ÎNTÂI POLITICĂ ŞI APOI ARTĂ/FIRST POLITICS AND THEN ART(2005), două dreptunghiuri albe alăturate, în care identificăm inscripţii (în galben) în română şi engleză, printuri de 30x40 fiecare, care au fost expuse la Rhetorical Situations de la Galeria Cupola, Iaşi, România.

În mai multe lucrări remarcăm metafora timpului, reliefată în forme melancolice, degradate, privite cu amărăciune, uneori în linia unui para-lelism dureros, ca în fotografia  Nr. 55 (2012), unde alături de numărul de casă, vechi, ruginit, se află numărul nou, suprapus, aşa cum a stat multă vreme undeva pe Strada Eternitate. Fotografia a fost expusă în cadrul expoziției Ameninţarea oraşului – o privire critică asupra spaţiului urban de la Facultatea de Arhitectură “G.M.Cantacuzino” Iaşi, România. Dacă timpul are aici două intrări (ascensiune şi prăbuşire), într-o altă lucrare acesta se află sub semnul misterului, marcajul vizual fiind şters, existenţa fiind sugerată auditiv. E un ceas vopsit în alb, unde nu se văd minutarele, cifrele, un Timp ascuns (2009) - ceas de perete şi spray culoare, ediţie în şase exemplare, comisionată de către ULU|artă contemporană, Iaşi, din expoziţia  Friends of the Divided Mind de la Royal College of Art Galleries Kensington Gore, Londra, Marea Britanie.

         Uneori, spaţializarea, aglomerarea devine sufocantă, iar intervenţia capătă conotaţii politice, aşa cum se întâmplă în Dacă n-ar exista Casa Poporului (2005), unde doar metafora absenţei este salvatoare. Revoltat, autorul a şters de pe fotografia aflată pe calculator Casa Poporului, a coborât cerul la nivelul unui peisaj mirific şi a completat spaţiul vid, într-o tonalitate retorică; e o fotografie manipulată digital, expusă la On Differences#1. Local Contests – Hybrid Spaces de la Württembergischen Kunstverein Stuttgart, Stuttgart, Germania

         Altădată, artistul multiplică microcosmosul sugerat de baloane albe într-o cutie de carton, închipuind marginile, limitele, imposibilitatea umanului de a-şi depăşi condiţia, într-un univers transparent, frumos, curat, în afara timpului. Un copil din sală luă un balon, îl rostogoli în jocul lui nevinovat, până când obiectul fragil se sparse, amintind de condiţia efemerului, Alb 2 (1999).

         Aproape de intrarea în galerie, o instalaţie intitulată Rural (2012) înfăţişează un gard rustic, verde, stilizat, în amintirea bunicilor, în ton cu vegetaţia luxuriantă, care îmbină vizualul cu auditivul şi oferă spectatorilor o atmosferă bucolică la cască: păsări în foşnetul copacilor, gâlgâitul apei şi mai ales cântatul cocoşilor.

         În contrast cu nota  rurală, patru filme reliefează mărturisirile vieţii cotidiene urbane. Primele trei sunt surprinse cu camera ascunsă, la Bucureşti, în cadrul unei Rezidenţe In Progress (2007), organizate de Centrul Internaţional de Artă Contemporană. Mai întâi Strada cu paşii artistului, integraţi în cadenţa universală, cu zgomot scurt, oscilând între siguranţă şi nelinişte, sens şi incoerenţă; Linia 32, filmată de autor din tramvai, de la un capăt la altul, cu fisuri, buruieni, hârtii, grămezi de pietre împrăştiate aiurea, în timp ce în spaţiul interior se aud voci, zgomote, convorbiri; Parcul, redus la o singură imagine încremenită, într-o stare dezolantă, scoasă în relief de coji de seminţe, vocile triste, conversaţiile banale, jocul copiilor. Ultimul film Ţesătura Iaşi (2011) este un colaj de fotografii, executate la date diferite, care evidenţiază degradarea zidului unei fabrici, asociat cu efemerul uman. Acesta din urmă a fost prezentat la OPEN AIR CINEMA – DEMOLITION, program de proiecții internaționale, Chişinău, Moldova, 2012.

         Instalaţie intitulată Vecinătatea Palatelor (2007) ce constă în două fotografii înrămate, 50 x 80 cm și audio (căşti) a fost prezentată în cadrul concursului VISUAL EUROBAROMETER, NEIGHBORHOOD, proiect inţiat de Centrul Internaţional pentru Artă Contemporană, finanţat de Uniunea Europeană, Europe Fund 2006, ce a avut loc la Galeria “Etaj ¾”, Teatrul Naţional, Bucureşti, România. Instalația înfăţişează Palatul Victoria (reprezentant oficial, Ponta) şi Palatul Cotroceni (reprezentant oficial, Băsescu). Vocile celor doi (la cască) se amestecă, se completează, se suprapun, se intersectează, se confundă, contribuind la un schimb de replici între Palate (simboluri colective), ancorate în realitate, dar şi în afara limitelor spaţiale, concrete şi totodată imaginare, în corpusul unor  dezbateri politice.

         O fotografie înrămată prezentată la expoziția Back to the future / Cu spatele la viitor la Galeria Nouă, Bucureşti, România, poartă numele generic Fără titlu (2007) şi apelează la tehnica suprapunerii : mesajul de ieşire de urgenţă din autobuz este proiectat pe fundalul blocurilor muncitoreşti.

Într-un colţ al galeriei, participanţii au apreciat o instalaţie, Transparenţa (2005) ce a luat menţiune în cadrul competiţiei BAROMETRUL VIZUAL – Valori româneşti / valori europene, organizată de Delegaţia Comisiei Europene în România şi Centrul pentru Artă contemporană din Bucureşti, Spaţiul Experimental de pe strada Franklin, Bucureşti, România. Instalaţia oferă spectatorilor prima pagină din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, în varianta engleză, acoperită de sticlă transparentă, semnificând claritatea, profunzimea şi în varianta română, acoperită de sticlă opacă, sugerând confuzia, incertitudinea, lipsa de transparenţă.

         Mesajul ecologic “NU călcaţi iarba !” poate fi înţeles ca o falsă preocupare pentru natură, în contextul unei viziuni culturale  a relaxării. În Proiectul / intervenţie : Călcaţi pe iarbă ! (2005), prezentat prima dată la UTOPIA FESTIVAL, Bucureşti, România, autorul fiind interesat şi de o cultură a curăţeniei, se află în acord cu descoperirea unor spaţii înverzite, în vecinătatea unor instituţii, cu rol de relaxare şi transformă enunţul negativ, în unul imperativ, afirmativ.

În dreptul ferestrei fusese atârnat Drapelul Uniunii Europene cu inscripţia Voroneţ Blue, România, invers, ca să solicite privirea, în asociere cu albastrul cerului, iar pe parchet atrăgeau atenţia două lucrări vizuale (video): una, cu titlul Autoportret cu canapeaua lui Franz West, suprapunere, în loop, peste canapeaua lui Franz West, a unei imagini  a artistului, tăiată de trei fotografii, care se completează într-o dinamică perfectă, conturând un profil, într-un spaţiu cultural străin şi alta intitulată 11 septembrie (2003), cu trimitere la tragedia americană, un film prezentând în forme simplificate, simbolice, turnurile gemene, World Trade Center, atacate de un avion, după 7 secunde de la apariţia primei imagini. Dar aparatul de zbor se opreşte în faţa turnului şi întreaga imagine este acoperită de semnul “Accesul interzis”, exprimând totodată şi atitudi- nea de revoltă a autorului.

         Înainte de a părăsi prima sală, spectatorul descifrează câteva mesaje  care ţin de arta conceptuală, interesante prin sensul politic dar şi artistic: Apropo de situaţia din România şi Păianjen îngheţat (2011), 1 poster şi 11 fotografii expuse în cadrul PROJECTS SPACES – Vector Association la VIENNFAIR, Viena, Austria. Posterul este un mesaj cu majuscule, CE BINE CĂ NU SE POATE CUMPĂRA NEMURIREA ! ca un avertisment, într-o ţară dominată de spiritul mercantil, iar alături, poate nu întâmplător, un păianjen (foto) ucis de dezlănţuirea stihială, surprins în activitatea sa obişnuită.

         Dacă în Sala I am întâlnit mai multe instalaţii, în Sala II, sală de documentare, spectatorul are la dispoziţie fenomenul performance şi aflăm dintr-un orar afişat pe uşă, că artistul a fost prezent, în cele trei zile de expoziţie, timp de un minut pe zi Un minut (2001) la Frontiera 2, Iaşi, România. Undeva pe un perete atârnă geaca artistului, inscripţionată cu sintagma AESTHETICALLY CORRECT (2001), purtată în timpul şi după desfăşurarea expoziţiei 480 Minutes. E o invitaţie la judecăţi corecte din punct de vedere estetic, într-un univers în care obiectele sunt valorizate dincolo de propria lor funcţionalitate, iar artistul este un homo aestheticus, exteriorizat, materializat, surprins în acţiuni publicitare. Alături o intervenţie provoacă un surâs amar, prin titlu şi explicaţii ASCULTAŢI CUM SCÂRŢĂIE PARCHETUL (2004) ce a avut loc în Sala de Artă modernă şi contemporană românească din cadrul Complexului Național Muzeal ”Moldova” Iaşi. O pagină de ziar, cu un pasaj evidenţiat cu verde, face lumină în ceea ce priveşte sensul intervenţiei, intenţia artistului şi contextul apariţiei lucrării. Într-o sală, aşa numita de artă modernă şi contemporană parchetul scârţâia înlocuind orice comentariu acid, timp în care sunt introduşi în sală, în mod discret, fluturaşi cu invitaţia “Ascultaţi cum scârţâie parchetul”, ca alternativă.

         Din lucrarea AER DE IAŞI (2000), baloane umplute cu aer de Iaşi, transportate la Bucureşti şi dezumflate în galeria “Eforie”, în timpul ex- poziţiei Via Bucharest, au rămas câteva resturi marcând efemerul, nostalgia după atmosfera locală, implicarea individului în forme pure. Un alt obiect, Oglinda (2000), o oglindă purtată de către artist în timpul performance-urilor din cadrul Festivalului “Periferic 4”, trimite la simbolistica poetului Ion Barbu, la motivul dedublării, la criza de conştiinţă, dar şi la autocontemplare, în linia anticilor, la cunoaşterea de sine. În timp ce participanţii asistau la un performance, imaginile lor se reflectau în oglindă, ca într-o conştiinţă universală, având la bază tehnica fragmentarului.

         Fără titlu (2001), un avion jucărie agăţat cu extremitatea frontală pe partea galeriei « Cupola », în cadrul expoziţiei “ARTIS”, face un zgomot asurzitor, dar nu poate străpunge zidul, amintind în mod evident, tot de tragedia americană. Forma zidului, un dreptunghi înalt, reprezintă, la altă scară, turnurile gemene înainte de dezastru.

         Câteva xeroxuri după Constituţia României oferă consistenţă lucrării Constituţia României (1998) performance realizat în Piaţa Constituţiei, în faţa Parlamentului, găzduit de fosta Casă a Poporului, constând în citirea unor fragmente din Constituţia României şi oferirea unor fascicule din respectivul document trecătorilor. Asistăm la punerea în mişcare a maşinii de propagandă, multiplicarea, banalizarea mesajului, inutilitatea  unor atitudini ostentative, politizarea obositoare a vieţii zilnice.

Şi ca o gură de oxigen, apare într-un colţ al galeriei un recipient spray ce a fost folosit într-un performance de 25 min care a avut loc în cadrul Periferic 3, Iaşi, România. Performance-ul intitulat Alb (1999) a constat în vopsirea în alb a gunoiului dintr-un coş de gunoi la Festivalul Periferic 3. Mesajul are o evidentă tentă ecologică, exprimând revolta faţă de mizeria de orice fel, dincolo de salubritate şi militând pentru triumful albului.

         Un Insert (2006) oferă spectatorilor 6 fotografii publicate în cartea “Despre noi (şi) ceilalţi”, editată de h.arta Timişoara : “Urme de capete pe un zid dintr-o gară”, urme rămase în locul unde călătorii îşi sprijineau cu indiferenţă capetele; “Fereastra unui bloc mutată la locul dorit”, exprimând inventivitatea românului, care îşi zideşte fereastra şi face alta alături, după necesităţi ; “Suportul unui ciocan pentru spart geamul în caz de pericol”, în mijliacele de transport în comun, doar suportul, fiindcă ciocanul este mai întotdeauna furat ; “Saci cu pietriş folosiţi să susţină un panou publicitar” exprimă vocaţia românului pentru improvizaţii de durată ; “Un bolovan proptind o uşă făcută la standarde europene” are un titlu ironic având la bază antiteza între modernitatea la standarde înalte şi caracterul rudimentar al muncitorului care, într-o altă fotografie, lucrează sub steagurile UE şi României.

         Un poster și patru cărți poștale adunate într-un Insert (2007) în cartea Dada East? The Romanians of Cabaret Voltaire editată de către E-cart.ro (Doina Anghel, Eduard Constantin, Angelica Iacob, Raluca Voinea) şi Adrian Notz, prezentată în expoziția cu același nume la Färgfabriken, Stockholm, Suedia, au menirea să semnifice mercantilul (1. CE BINE CĂ NU SE POATE CUMPĂRA NEMURIREA!), integrarea în UE (2. I am in EU), confuzia (3. Romania Blur), tradiţia culturală românească exprimată de mămăligă, sarmale, fasole cu ciolan (4. Traditional Romanian Food) şi albastru de Voroneţ devenit albastru de Europa (5. Voroneţ Blue, Romania).

         Ultima lucrare din serie, Insert (2010), patru pagini în Vector-critical research in context, carte editată de Cătălin Gheorghe și Livia Pancu, prezentată în cadrul Frieze Projects la Frieze Art Fair, Londra. "Fitch Ratings awarded Friday BB+, the first grade in the non-investment category (junk bonds) to the five year Eurobonds issued on Thursday by the Romanian state, the rating being similar to that Romania received for long term foreign currency debt." (NewsIn Agency, 12 March 2010: Fitch awards BB+ to Romanian Eurobonds, grading them as junk).

         Un insert cu lucrări în corp de literă, cu mesaj politic referitor la aderare (Aderarea României la spaţiul Schengen), ratingul de ţară (textul BB+, ratingul României) şi fotografii care sugerează banalul, indiferenţa, dispreţul faţă de viaţa cotidiană (Un stâlp urinat de câine) sau degradarea, anacronicul, abandonul semnificat de un panou vechi şi un altul nou, de peisajul cu vegetaţie sălbatică (Halta Brăhăşoaia).

         Cezar Lăzărescu are contribuţii în 4 fanzine ÎNCEPEM (2004/2005) : Îmbătrânirea hârtiei în fanzinul cu tema Chimie, hârtie albă, provocatoare prin lipsa mesajului visual, misterioasă, în ton cromatic sugestiv  pentru senectute ; Hârtie în fanzinul cu tema Ieftin, reprezentată de un bon de casă xeroxat, justificativ, la un preţ derizoriu; Agenda 1989  în fanzinul cu tema Viitor, copie color dintr-o agendă din 1989, cu un inventar de obiecte şi $ în fanzinul cu tema Fără titlu, lucrare înfăţişând un dolar alb pe fond negru şi euro negru pe fond alb, simboluri ale puterii în jocul financiar, în alternanţă şi echilibru.

         Prezente în cărţi, reviste, cataloage, lucrările lui Cezar Lăzărescu, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, pot fi văzute şi pe internet la adresa www.roclazarescu.blogspot.ro, în zilele de sărbătoare.

        

GEORGE  BĂDĂRĂU