cezar lăzărescu – Îmi place periferic 3
Activ de la sfârşitul anilor ’90 în arta
contemporană, Cezar Lăzărescu a realizat un număr
de 32 de lucrări sau documentaţii ale performance-urilor, la care se adaugă “Ţesătura Iaşi” (2011) şi “Rural” (2012), prezente în cadrul
expoziţiei retrospective “Îmi place Periferic 3” , în noul spațiu tranzit.ro din Iaşi, la
etajul 7 al clădirii IAŞITEX în perioada 23 septembrie – 9 octombrie 2012. Aceasta
reprezintă prima retrospectivă a artistului, după 15 ani de activitate şi este
al doilea eveniment din seria “Fapt brut” concepută şi realizată de tranzit.ro
(coordonatoare Livia Pancu) în parteneriat cu Fundaţia ERSTE. Evenimentul va
cuprinde şi Propaganda Trips / plimbări
cu caracter de propagandă, în Iași, concepute și realizate de către Cezar
Lăzărescu pentru artistul Matei Bejenaru şi teoreticianul Vlad Morariu. Iniţiată
la Iaşi de Matei
Bejenaru, ca modalitate de prezentare a contextului local, Propaganda Trips a fost continuată de Livia Pancu în cadrul Vector
şi tranzit.ro.
Ne-am
alăturat acestor plimbări inţiatice în lumea curatorilor, acti- viştilor,
operatorilor, muncitorilor culturali şi am admirat secvenţele de artă
conceptuală, pe care ni le-a oferit artistul, invitându-ne la mai multă
implicare cu lucrarea Tricou UE (2005)
- obiect (print pe tricou), prezentat prima oară în expoziția Click-a-Cliché, de la Galeria Reiner
Tisch din Berlin, Germania. Tricoul are inscripţionată conjugarea în engleză a
verbului a fi (în Uniunea Europeană). Fiind înzestrat cu funcţie
participativă, obiectul vestimentar a fost îmbrăcat de unii spectatori şi purtat printre instalaţiile din galerie, până
târziu în noapte, în timp ce eu mă plimbam cu un pahar de vin roşu, golit şi
umplut din cinci în cinci minute; avea funcţie participativă.
La
intrarea în galerie, observăm o casetă luminoasă cu funcţii inver- sate, într-o
societate în care ierarhia valorilor a fost răsturnată şi oamenii sensibili îşi
manifestă revolta după un anumit tipic. Cezar Lăzărescu ne invită într-o “lume
pe dos”, marcată de EXIT inside/ENTRANCE
outside (2001), lucrare ce a fost expusă la Bienala Periferic. Semnul EXIT plasat la intrarea în Baia Turcească,
unul din spațiile Bienalei şi semnul
ENTRANCE, la ieşire. Pentru a fi convingător, artistul aplică pe un perete
instalaţia MAI ÎNTÂI POLITICĂ ŞI APOI ARTĂ/FIRST POLITICS
AND THEN ART (2005),
două dreptunghiuri albe alăturate, în care identificăm inscripţii (în galben)
în română şi engleză, printuri de 30x40 fiecare, care au fost expuse la Rhetorical Situations de la Galeria
Cupola, Iaşi, România.
În mai multe lucrări remarcăm metafora
timpului, reliefată în forme melancolice, degradate, privite cu amărăciune,
uneori în linia unui para-lelism dureros, ca în fotografia Nr. 55
(2012), unde alături de numărul de casă, vechi, ruginit, se află numărul nou,
suprapus, aşa cum a stat multă vreme undeva pe Strada Eternitate. Fotografia a
fost expusă în cadrul expoziției Ameninţarea
oraşului – o privire critică asupra spaţiului urban de la Facultatea de
Arhitectură “G.M.Cantacuzino” Iaşi ,
România. Dacă timpul are aici două intrări (ascensiune şi prăbuşire), într-o
altă lucrare acesta se află sub semnul misterului, marcajul vizual fiind şters,
existenţa fiind sugerată auditiv. E un ceas vopsit în alb, unde nu se văd
minutarele, cifrele, un Timp ascuns (2009)
- ceas de perete şi spray culoare, ediţie în şase exemplare, comisionată de
către ULU|artă contemporană, Iaşi, din expoziţia Friends of the Divided Mind de la Royal
College of Art Galleries Kensington Gore, Londra, Marea Britanie.
Uneori, spaţializarea,
aglomerarea devine sufocantă, iar
intervenţia capătă conotaţii politice, aşa cum se întâmplă în Dacă n-ar exista Casa Poporului (2005),
unde doar metafora absenţei este salvatoare. Revoltat, autorul a şters de pe
fotografia aflată pe calculator Casa Poporului, a coborât cerul la nivelul unui
peisaj mirific şi a completat spaţiul vid, într-o tonalitate retorică; e o
fotografie manipulată digital, expusă la On
Differences#1. Local Contests – Hybrid Spaces de la Württembergischen Kunstverein Stuttgart, Stuttgart, Germania
Altădată,
artistul multiplică microcosmosul sugerat de baloane albe într-o cutie de
carton, închipuind marginile, limitele, imposibilitatea umanului de a-şi depăşi
condiţia, într-un univers transparent, frumos, curat, în afara timpului. Un
copil din sală luă un balon, îl rostogoli în jocul lui nevinovat, până când
obiectul fragil se sparse, amintind de condiţia efemerului, Alb 2 (1999).
Aproape
de intrarea în galerie, o instalaţie intitulată Rural (2012) înfăţişează un gard rustic, verde, stilizat, în
amintirea bunicilor, în ton cu vegetaţia luxuriantă, care îmbină vizualul cu
auditivul şi oferă spectatorilor o atmosferă bucolică la cască: păsări în
foşnetul copacilor, gâlgâitul apei şi mai ales cântatul cocoşilor.
În
contrast cu nota rurală, patru filme
reliefează mărturisirile vieţii cotidiene urbane. Primele trei sunt surprinse
cu camera ascunsă, la
Bucureşti , în cadrul unei Rezidenţe In Progress (2007), organizate de Centrul Internaţional de Artă
Contemporană. Mai întâi Strada cu
paşii artistului, integraţi în cadenţa universală, cu zgomot scurt, oscilând
între siguranţă şi nelinişte, sens şi incoerenţă; Linia 32, filmată de autor din tramvai, de la un capăt la altul, cu
fisuri, buruieni, hârtii, grămezi de pietre împrăştiate aiurea, în timp ce în
spaţiul interior se aud voci, zgomote, convorbiri; Parcul, redus la o singură imagine încremenită, într-o stare
dezolantă, scoasă în relief de coji de seminţe, vocile triste, conversaţiile
banale, jocul copiilor. Ultimul film Ţesătura
Iaşi (2011) este un colaj de fotografii, executate la date diferite, care
evidenţiază degradarea zidului unei fabrici, asociat cu efemerul uman. Acesta
din urmă a fost prezentat la OPEN AIR CINEMA – DEMOLITION, program de proiecții
internaționale, Chişinău, Moldova, 2012.
Instalaţie
intitulată Vecinătatea Palatelor
(2007) ce constă în două fotografii înrămate, 50 x 80 cm și audio (căşti) a
fost prezentată în cadrul concursului VISUAL
EUROBAROMETER, NEIGHBORHOOD, proiect inţiat de Centrul Internaţional pentru
Artă Contemporană, finanţat de Uniunea Europeană, Europe Fund 2006, ce a avut
loc la Galeria “Etaj ¾”, Teatrul Naţional, Bucureşti, România. Instalația înfăţişează Palatul Victoria
(reprezentant oficial, Ponta) şi Palatul Cotroceni (reprezentant oficial,
Băsescu). Vocile celor doi (la cască) se amestecă, se completează, se suprapun,
se intersectează, se confundă, contribuind la un schimb de replici între Palate
(simboluri colective), ancorate în realitate, dar şi în afara limitelor
spaţiale, concrete şi totodată imaginare, în corpusul unor dezbateri politice.
O
fotografie înrămată prezentată la expoziția Back
to the future / Cu spatele la viitor la Galeria Nouă, Bucureşti, România,
poartă numele generic Fără titlu
(2007) şi apelează la tehnica suprapunerii : mesajul de ieşire de urgenţă din
autobuz este proiectat pe fundalul blocurilor muncitoreşti.
Într-un colţ al galeriei,
participanţii au apreciat o instalaţie, Transparenţa
(2005) ce a luat menţiune în cadrul competiţiei BAROMETRUL VIZUAL – Valori româneşti / valori europene, organizată
de Delegaţia Comisiei Europene în România şi Centrul pentru Artă contemporană
din Bucureşti, Spaţiul Experimental de pe strada Franklin, Bucureşti, România.
Instalaţia oferă spectatorilor prima pagină din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană ,
în varianta engleză, acoperită de sticlă transparentă, semnificând claritatea,
profunzimea şi în varianta română, acoperită de sticlă opacă, sugerând
confuzia, incertitudinea, lipsa de transparenţă.
Mesajul
ecologic “NU călcaţi iarba !” poate
fi înţeles ca o falsă preocupare pentru natură, în contextul unei viziuni culturale a relaxării. În Proiectul / intervenţie : Călcaţi pe iarbă ! (2005), prezentat
prima dată la UTOPIA FESTIVAL, Bucureşti, România, autorul fiind interesat şi de
o cultură a curăţeniei, se află în acord cu descoperirea unor spaţii înverzite,
în vecinătatea unor instituţii, cu rol de relaxare şi transformă enunţul
negativ, în unul imperativ, afirmativ.
În dreptul ferestrei fusese
atârnat Drapelul Uniunii Europene cu inscripţia Voroneţ Blue, România, invers, ca să solicite privirea, în asociere
cu albastrul cerului, iar pe parchet atrăgeau atenţia două lucrări vizuale
(video): una, cu titlul Autoportret cu
canapeaua lui Franz West, suprapunere, în loop, peste canapeaua lui Franz
West, a unei imagini a artistului, tăiată
de trei fotografii, care se completează într-o dinamică perfectă, conturând un
profil, într-un spaţiu cultural străin şi alta intitulată 11 septembrie (2003), cu trimitere la tragedia americană, un film
prezentând în forme simplificate, simbolice, turnurile gemene, World Trade
Center, atacate de un avion, după 7 secunde de la apariţia primei imagini. Dar
aparatul de zbor se opreşte în faţa turnului şi întreaga imagine este acoperită
de semnul “Accesul interzis”, exprimând totodată şi atitudi- nea de revoltă a
autorului.
Înainte
de a părăsi prima sală, spectatorul descifrează câteva mesaje care ţin de arta conceptuală, interesante
prin sensul politic dar şi artistic: Apropo
de situaţia din România şi Păianjen
îngheţat (2011), 1 poster şi 11 fotografii expuse în cadrul PROJECTS SPACES – Vector Association la VIENNFAIR , Viena,
Austria. Posterul este un mesaj cu majuscule, CE BINE CĂ NU SE POATE CUMPĂRA
NEMURIREA ! ca un avertisment,
într-o ţară dominată de spiritul mercantil, iar alături, poate nu întâmplător,
un păianjen (foto) ucis de dezlănţuirea stihială, surprins în activitatea sa
obişnuită.
Dacă
în Sala I am întâlnit mai multe instalaţii, în Sala II, sală de documentare,
spectatorul are la dispoziţie fenomenul performance
şi aflăm dintr-un orar afişat pe uşă, că artistul a fost prezent, în cele trei
zile de expoziţie, timp de un minut pe zi Un
minut (2001) la Frontiera 2, Iaşi,
România. Undeva pe un perete atârnă geaca artistului, inscripţionată cu
sintagma AESTHETICALLY CORRECT
(2001), purtată în timpul şi după desfăşurarea expoziţiei 480 Minutes. E o invitaţie la judecăţi corecte din punct de vedere
estetic, într-un univers în care obiectele sunt valorizate dincolo de propria
lor funcţionalitate, iar artistul este un homo aestheticus, exteriorizat, materializat,
surprins în acţiuni publicitare. Alături o intervenţie provoacă un surâs amar,
prin titlu şi explicaţii ASCULTAŢI CUM SCÂRŢĂIE PARCHETUL (2004) ce a avut loc în Sala
de Artă modernă şi contemporană românească din cadrul Complexului Național Muzeal
”Moldova” Iaşi. O pagină de ziar, cu un
pasaj evidenţiat cu verde, face lumină în ceea ce priveşte sensul intervenţiei,
intenţia artistului şi contextul apariţiei lucrării. Într-o sală, aşa numita de
artă modernă şi contemporană parchetul scârţâia înlocuind orice comentariu
acid, timp în care sunt introduşi în sală, în mod discret, fluturaşi cu
invitaţia “Ascultaţi cum scârţâie parchetul”, ca alternativă.
Din
lucrarea AER DE IAŞI (2000), baloane umplute cu aer
de Iaşi, transportate la
Bucureşti şi dezumflate în galeria “Eforie”, în timpul ex- poziţiei
Via Bucharest, au rămas câteva
resturi marcând efemerul, nostalgia după atmosfera locală, implicarea
individului în forme pure. Un alt obiect, Oglinda
(2000), o oglindă purtată de către artist în timpul performance-urilor din
cadrul Festivalului “Periferic 4” ,
trimite la simbolistica poetului Ion Barbu, la motivul dedublării, la criza de
conştiinţă, dar şi la autocontemplare, în linia anticilor, la cunoaşterea de
sine. În timp ce participanţii asistau la un performance, imaginile lor se
reflectau în oglindă, ca într-o conştiinţă universală, având la bază tehnica
fragmentarului.
Fără titlu (2001), un avion jucărie
agăţat cu extremitatea frontală pe partea galeriei « Cupola », în
cadrul expoziţiei “ARTIS”, face un zgomot asurzitor, dar nu poate străpunge
zidul, amintind în mod evident, tot de tragedia americană. Forma zidului, un
dreptunghi înalt, reprezintă, la altă scară, turnurile gemene înainte de
dezastru.
Câteva
xeroxuri după Constituţia României oferă consistenţă lucrării Constituţia României (1998) performance
realizat în Piaţa Constituţiei, în faţa Parlamentului, găzduit de fosta Casă a
Poporului, constând în citirea unor fragmente din Constituţia României şi
oferirea unor fascicule din respectivul document trecătorilor. Asistăm la
punerea în mişcare a maşinii de propagandă, multiplicarea, banalizarea
mesajului, inutilitatea unor atitudini
ostentative, politizarea obositoare a vieţii zilnice.
Şi ca o gură de oxigen, apare
într-un colţ al galeriei un recipient spray ce a fost folosit într-un performance
de 25 min care a avut loc în cadrul Periferic 3, Iaşi, România. Performance-ul
intitulat Alb (1999) a constat în vopsirea în alb a gunoiului
dintr-un coş de gunoi la Festivalul
Periferic 3. Mesajul are o evidentă tentă ecologică,
exprimând revolta faţă de mizeria de orice fel, dincolo de salubritate şi
militând pentru triumful albului.
Un Insert (2006) oferă spectatorilor 6
fotografii publicate în cartea “Despre noi
(şi) ceilalţi”, editată de h.arta Timişoara : “Urme de capete pe un zid
dintr-o gară”, urme rămase în locul unde călătorii îşi sprijineau cu indiferenţă
capetele; “Fereastra unui bloc mutată la locul dorit”, exprimând inventivitatea
românului, care îşi zideşte fereastra şi face alta alături, după necesităţi ; “Suportul
unui ciocan pentru spart geamul în caz de pericol”, în mijliacele de transport
în comun, doar suportul, fiindcă ciocanul este mai întotdeauna furat ; “Saci cu
pietriş folosiţi să susţină un panou publicitar” exprimă vocaţia românului
pentru improvizaţii de durată ; “Un bolovan proptind o uşă făcută la standarde
europene” are un titlu ironic având la bază antiteza între modernitatea la
standarde înalte şi caracterul rudimentar al muncitorului care, într-o altă
fotografie, lucrează sub steagurile UE şi României.
Un
poster și patru cărți poștale adunate într-un Insert (2007) în cartea Dada
East? The Romanians of Cabaret Voltaire editată de către E-cart.ro (Doina
Anghel, Eduard Constantin, Angelica Iacob, Raluca Voinea) şi Adrian Notz, prezentată
în expoziția cu același nume la Färgfabriken, Stockholm, Suedia, au menirea să semnifice
mercantilul (1. CE BINE CĂ NU SE POATE CUMPĂRA NEMURIREA!), integrarea în UE
(2. I am in EU), confuzia (3. Romania Blur), tradiţia culturală românească exprimată
de mămăligă, sarmale, fasole cu ciolan (4. Traditional Romanian Food) şi
albastru de Voroneţ devenit albastru de Europa (5. Voroneţ Blue, Romania).
Ultima
lucrare din serie, Insert (2010),
patru pagini în Vector-critical research
in context, carte editată de Cătălin Gheorghe și Livia Pancu, prezentată în
cadrul Frieze Projects la Frieze Art Fair, Londra. "Fitch Ratings awarded Friday BB+, the first
grade in the non-investment category (junk bonds) to the five year Eurobonds
issued on Thursday by the Romanian state, the rating being similar to that Romania
received for long term foreign currency debt." (NewsIn Agency, 12 March 2010 : Fitch
awards BB+ to Romanian Eurobonds, grading them as junk).
Un
insert cu lucrări în corp de literă, cu mesaj politic referitor la aderare
(Aderarea României la spaţiul Schengen), ratingul de ţară (textul BB+, ratingul
României) şi fotografii care sugerează banalul, indiferenţa, dispreţul faţă de
viaţa cotidiană (Un stâlp urinat de câine) sau degradarea, anacronicul, abandonul
semnificat de un panou vechi şi un altul nou, de peisajul cu vegetaţie
sălbatică (Halta Brăhăşoaia).
Cezar
Lăzărescu are contribuţii în 4 fanzine ÎNCEPEM
(2004/2005) : Îmbătrânirea hârtiei
în fanzinul cu tema Chimie, hârtie albă, provocatoare prin lipsa mesajului
visual, misterioasă, în ton cromatic sugestiv
pentru senectute ; Hârtie în
fanzinul cu tema Ieftin, reprezentată de un bon de casă xeroxat, justificativ,
la un preţ derizoriu; Agenda 1989 în fanzinul cu tema Viitor, copie color
dintr-o agendă din 1989, cu un inventar de obiecte şi $ în fanzinul cu tema Fără titlu, lucrare înfăţişând un dolar alb
pe fond negru şi euro negru pe fond alb, simboluri ale puterii în jocul
financiar, în alternanţă şi echilibru.
Prezente
în cărţi, reviste, cataloage, lucrările lui Cezar Lăzărescu, membru al Uniunii
Artiştilor Plastici din România, pot fi văzute şi pe internet la adresa www.roclazarescu.blogspot.ro, în
zilele de sărbătoare.
GEORGE BĂDĂRĂU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu